scheleton definitie

SCHELETÓN, scheletoane, s. n. 1. Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat pe burtă. 2. Probă sportivă practicată cu scheletonul (1). – Din engl. skeleton. substantiv neutruscheleton

SCHELETÓN s.n. Sanie specială în care se stă cu fața în jos și se conduce cu vârful bocancilor. ♦ Probă sportivă practicată cu o astfel de sanie. [Scris și skeleton. / < engl., fr. skeleton]. substantiv neutruscheleton

SCHELETÓN s. n. 1. sanie specială în care se stă cu fața în jos și se conduce cu vârful bocancilor, pentru coborârea unor pante foarte înclinate. 2. sport de iarnă practicat cu o astfel de sanie. (< engl. skeleton) substantiv neutruscheleton

scheletón s. n., pl. scheletoáne substantiv neutruscheleton

SCHELETÓN, scheletoane, s. n. 1. Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat pe burtă. 2. Probă sportivă practicată cu scheletonul (1). – Din engl. skeleton. substantiv neutruscheleton