scamă definitie

SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama. substantiv feminin scamă

scamă s. f. sg. (intl.) bani. substantiv feminin scamă

scámă (fir textil) s. f., g.-d. art. scámei; pl. scáme substantiv feminin scamă

scamă f. fire smulse din pânză și întrebuințate la pansarea rănilor. [Lat. SQUAMA]. substantiv feminin scamă

scámă (-me), s. f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. Lat. squama (Pușcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama.Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Pușcariu 1541; REW 8202); scămoșa, vb. (a destrăma, a deșira o țesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puțin atestat, pe care Pușcariu 1539 și REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deșira), pe care Pușcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19). substantiv feminin scamă

scámă f., pl. e (maĭ degrabă din ngr. skámma, spumă de săpun, de cît din lat. squama, solz; it. squamma, pv. sp. pg. escama). Fire căzute orĭ zmulse din pînză (Odinioară scama de pînză albă se întrebuința la pansamente în locu vateĭ de azĭ). substantiv feminin scamă

SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.). 2. (înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și folosite la pansamente, în loc de vată sau de tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama. substantiv feminin scamă

a avea scame în sânge expr. a suferi de o boală venerică substantiv feminin aaveascameînsânge

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului scamă

scamă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sca scama
plural scame scamele
genitiv-dativ singular scame scamei
plural scame scamelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z