sarcină definitie

SÁRCINĂ, sarcini, s. f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele. 3. Obligație, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ◊ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acționat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie. – Lat. sarcina. substantiv feminin sarcină

sárcină s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárcini substantiv feminin sarcină

sárcină (sárcini), s. f.1. Încărcătură, greutate, povară. – 2. Obligație, îndatorire, misiune. – 3. Graviditate. – Mr. sarțină, istr. sǫrcirę. Lat. sarcina (Pușcariu 1523; REW 7598), cf. v. it. sarcina (calabr. sarcina, apul. sarcene). – Der. însărcina, vb. (a încărca; a împovăra, a încredința; afecunda, a lăsa gravidă); însărcinare, s. f. (misiune, mandat); însărcinat, s. m. (trimis, responsabil); desărcina, vb. (a destitui); sărciner, s. n. (Mold., Trans., Olt., par cu ramificații, folosit ca suport). substantiv feminin sarcină

sarcină f. 1. legătură ce se poartă în spinare: o sarcină de lemne, de grâu; 2. starea unei femei însărcinate: o sarcină grea; 3. greutate mare: toată familia e în sarcina lui; 4. contribuțiune către Stat: proprietate fără nicio sarcină; 5. funcțiune: sarcină onorifică; 6. fig. misiune: o sarcină delicată. [Vechiu-rom. sarcenă = lat. SARCINA, bagaje militare]. substantiv feminin sarcină

sárcină f., pl. ĭ (lat. sarcina, bagaj de călătorie, it. sarcino, sarcină de lemne). Greutate saŭ bagaj purtat în spate saŭ în mînă: o babă c’o sarcină de vreascurĭ. Starea uneĭ femeĭ însărcinate: o sarcină grea. O veche măsură de greutate (125 de ocale), numită și povărat și tar și saŭ tovar (Iorga, Negoț., 227). Fig. Greutate, angara, povară, muncă pe care trebuĭe s’o împlineștĭ: multe-s în sarcina luĭ. Bir de plătit statuluĭ orĭ servitute: proprietate fără nicĭ o sarcină. Funcțiune, misiune, însărcinare: o sarcină onorifică, o sarcină delicată. – Și sarcenă (Biblia 1688). V. calabalîc. substantiv feminin sarcină

SÁRCINĂ, sarcini, s. f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele. 3. Obligație, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ◊ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric sau de a fi acționat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie. – Lat. sarcina. substantiv feminin sarcină

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sarcină

sarcină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sarcină sarcina
plural sarcini sarcinile
genitiv-dativ singular sarcini sarcinii
plural sarcini sarcinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z