SÁLCE1 s. f. Plantă erbacee exotică din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare și cu flori dispuse în umbele (Smilax medica); p. restr. numele popular al rădăcinii acestei plante, cu utilizări în medicină. [Var.: sálcie s. f.] – Et. nec. substantiv femininsalce
SÁLCE3 s. f. v. salcie1. substantiv femininsalce
sálce s. f. – Sarsaparilă. – Var. salcie. Sp. zarzaparrilla, poate prin filieră orientală, cf. it. salsapariglia, germ. Salsaparille, și saparină. substantiv femininsalce
sálce (plantă erbacee) s. f., g.-d. art. sálcei substantiv femininsalce
SÁLCE3 s.v. v. salcie1. substantiv femininsalce
SÁLCE2 s. f. (înv.) Salță1. – Cf. salță1. substantiv femininsalce
salce f. 1. sos, zeamă; 2. rădăcina unor plante exotice, puțin amară și acră, joacă un rol în medicina populară (Sarsaparilla). [V. sarce]. ║ [V. salcie]. substantiv femininsalce
SÁLCE1 s. f. Plantă erbacee exotică din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare și cu flori dispuse în umbele (Smilax medica); p. restr. numele popular al rădăcinii acestei plante, cu utilizări în medicină. [Var.: sálcie s. f.] – Et. nec. substantiv femininsalce
salcie f. arbust cu flori galbene-verzui, crește în locuri umede (Salix); salcie pletoasă, ale cării ramuri, lungi și mlădioase, atârnă până la pământ, se cultivă prin parcuri și cimitire (Salyx babylonica). [Și salce = lat. SALICEM; forma Tr. salcă e abstrasă din pl. sălci (cf. falcă)]. substantiv femininsalcie
1) sálcie f., pl. sălciĭ și salce (Trans.), pl. sălcĭ (lat. salix, sálicis, d. vgr. selike, un fel de teĭ, d. selisso, răsucesc, pin aluzie la flexibilitate, ca și mlajă, mlădiță, mlădios; it. salcio, pv. sautz, sauze, vfr. sauz, nfr. saux, sp. salce, sauce, sauz și sarga). Un copac cu ramurĭ lungĭ, supțirĭ și flexibile, cu frunzele lanceolate verzĭ pe față și albicĭoase pe dos și care crește pin locurĭ umede și pe malurile apelor (salix). Ajunge pînă la o înălțime de 20 de metrĭ și are o mulțime de varietățĭ. (V. ĭovă, iozie, mlajă; răchită). Din ramurile eĭ se fac coșurĭ (panere) și alte împletiturĭ. Salcie pletoasă (fals plîngătoare, după fr. pleureur), salcie cu ramurile foarte lungĭ și lăsate în jos, plantată de ordinar pe la morminte din cauza aspectuluĭ eĭ trist (salix babylonica). Prov. Nicĭ salcia pom, nicĭ mojicu om saŭ nicĭ din salce lemn de bute, nicĭ din mojic om de frunte, din mojic nu poțĭ face om de omenie. – În Mold. Olt. și salcă (ca falcă, nucă). substantiv femininsalcie
salce substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | salce | salcea |
plural | sălci | salcele | |
genitiv-dativ | singular | salce | sălcii |
plural | sălci | sălcilor |