SALÁRIU s.n. Retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă (în mod permanent undeva); leafă. [Pron. -riu, var. salar s.n. / < fr. salaire, după lat. salarium]. substantiv neutrusalariu
SALÁRIU s. n. retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă; leafă. (< fr. salaire, lat. salarium) substantiv neutrusalariu
SALÁRIU, salarii, s. n. Sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă2. [Var.: (pop.) salár s. n.] – Din fr. salaire, lat. salarium. substantiv neutrusalariu
saláriu [riu pron. riu] s. n., art. saláriul; pl. salárii, art. saláriile (-ri-i-) substantiv neutrusalariu
* saláriŭ n. și (ob.) salár n., pl. e (lat. salarium, solda care se dădea soldaților p. sare, apoĭ „soldă” în general; fr. salaire). Leafă, plată periodică p. serviciĭ. substantiv neutrusalariŭ
SALÁRIU, salarii, s. n. Contravaloarea muncii prestate de salariat în baza contractului individual de muncă, care cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri; leafă2. [Var.: (pop) salár s. n.] – Din fr. salaire, lat. salarium. substantiv neutrusalariu
salariu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | salariu | salariul |
plural | salarii | salariile | |
genitiv-dativ | singular | salariu | salariului |
plural | salarii | salariilor |