SALAMÚRĂ s. f. v. saramură. substantiv femininsalamură
salamúră (est) și saramúră (vest) f., pl. ĭ (turc. ngr. bg. sîrb. salamúra, d. it. salamoja, ven. salamora, care vine d. mlat. salimoria și salmoria, cl. salis mŭria „moare de sare”, slatină, din vgr. salmyris, id. V. sare și moare). Apă sărată (moare) în care se pune carne saŭ pește p. păstrare. Fig. A-țĭ pune pelea salamură (saŭ ĭn saŭ la salamură), a te supune uneĭ marĭ muncĭ orĭ suferințe. – V. rasol și mojdeĭ. substantiv femininsalamură
salamură f. V. saramură. substantiv femininsalamură
saramură f. apă sărată. [Și salamură = lat. SALISMURIA, printr’un intermediar slav]. substantiv femininsaramură
SALAMÚRĂ s. f. v. saramură. substantiv femininsalamură
salamură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | salamură | salamura |
plural | salamuri | salamurile | |
genitiv-dativ | singular | salamuri | salamurii |
plural | salamuri | salamurilor |