SACRILÉG, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care săvârșește un sacrilegiu; nelegiuit, blestemat. [< lat. sacrilegus < sacer – sacru, legere – a culege]. adjectivsacrileg
SACRILÉG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus) adjectivsacrileg
* sacrilég, -ă adj. (lat. sacrilegus, d. sacra, lucrurĭ sacre, și légere, a culege = a fura). Profanator, blăstămat, care se atinge de lucrurĭ saŭ persoane sfinte: mînă sacrilegă. Subst. Proclet, hoț de bisericĭ. adjectivsacrileg
sacrilég (livr.) (sa-cri-) adj. m., pl. sacrilégi; f. sacrilégă, pl. sacrilége adjectivsacrileg
sacrileg a. ce ține de un sacrilegiu: faptă sacrilegă. ║ m. cel ce comite un sacrilegiu. adjectivsacrileg
SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -ge, adj. (Livr.) Care săvârșește un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus. adjectivsacrileg
SACRILÉGE adj. f. v. sacrileg. substantiv femininsacrilege
sacrilege substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sacrilege | sacrilegea |
plural | sacrilege | sacrilegile | |
genitiv-dativ | singular | sacrilegi | sacrilegei |
plural | sacrilegi | sacrilegelor |