râzătór (rar) adj. m., pl. râzătóri; f. sg. și pl. râzătoáre adjectivrâzător
RÂZĂTÓR, -OÁRE, râzători, -oare, adj. (Rar) Care râde, care răspândește voie bună, veselie, bună dispoziție peste tot; vesel. – Râde + suf. -ător. adjectivrâzător
porumbél-râzătór (guguștiuc) s. m., pl. porumbéi-râzătóri adjectivporumbel
răzătoáre f., pl. orĭ (îld. răzuitoare, după rad, răzînd). Unealtă de bucătărie consistînd [!] dintr´o tăbliță de tinichea cu găurĭ cu marginile zgîrietoare care servește la ras hreanu, gutuile ș. a. Bucată de lemn de ras vîrfu banițeĭ încărcate. V. raz 1, răzuitoare. substantiv femininrăzătoare
răzătoáre s. f., g.-d. art. răzătórii; pl. răzătóri substantiv femininrăzătoare
răzătoare f. 1. unealtă de ras hrean; 2. pe care se curăță de gunoiu încălțămintea. substantiv femininrăzătoare
RĂZĂTOÁRE, răzători, s. f. 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite, folosit în bucătărie pentru ras legume, fructe, cașcaval etc.; răzuitoare. 2. Obiect de lemn sau de oțel, în formă de lamă, așezat la intrarea unei case, de care se șterge noroiul de pe încălțăminte. – Rade + suf. -ătoare. substantiv femininrăzătoare
răzătoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | răzătoare | răzătoarea |
plural | răzători | răzătorile | |
genitiv-dativ | singular | răzători | răzătorii |
plural | răzători | răzătorilor |