răscrácăr, a -ăcăra (Trans.) și răscrăcănéz (Munt.) v. tr. (răs- [vsl.] și crăcănez; raskračam se, mă crăcănez). Crăcănez, întind: via răscrăcănată la soare. Pan, Povestea, 1, 115). – Munt. Pop. răscácăr, a răscăcăra. La Isp. el răscáeră. verb tranzitivrăscracăr
răscrăcănà v. V. răscăcărà. [V. crăcană]. verb tranzitivrăscrăcănà
RĂSCRĂCĂNÁ vb. I. v. răscrăcăra. verb tranzitivrăscrăcăna
răscrăcănare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | răscrăcănare | răscrăcănarea |
plural | răscrăcănări | răscrăcănările | |
genitiv-dativ | singular | răscrăcănări | răscrăcănării |
plural | răscrăcănări | răscrăcănărilor |