răscroí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscroiésc, imperf. 3 sg. răscroiá; conj. prez. 3 să răscroiáscă verb tranzitivrăscroi
RĂSCROÍ, răscroiesc, vb. IV. Tranz. A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a brațelor; p. gener. a croi un material după măsură. – Pref. răs- + croi. verb tranzitivrăscroi
răscroĭésc v. tr. (vsl. raskroiti, id.). Croĭesc tăind maĭ mult. Decoltez. verb tranzitivrăscroĭesc
răscroi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)răscroi | răscroire | răscroit | răscroind | singular | plural | ||
răscroind | răscroiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | răscroiesc | (să)răscroiesc | răscroiam | răscroii | răscroisem | |
a II-a (tu) | răscroiești | (să)răscroiești | răscroiai | răscroiși | răscroiseși | ||
a III-a (el, ea) | răscroiește | (să)răscroiai | răscroia | răscroi | răscroise | ||
plural | I (noi) | răscroim | (să)răscroim | răscroiam | răscroirăm | răscroiserăm | |
a II-a (voi) | răscroiți | (să)răscroiți | răscroiați | răscroirăți | răscroiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | răscroiesc | (să)răscroiască | răscroiau | răscroiră | răscroiseră |