răscol definitie

credit rapid online ifn

1) răscól n., pl. oale (vsl. rascolŭ, despărțire, adică „lemne despărțitoare”). Lemnu care se întinde între capetele celor doĭ carîmbĭ aĭ caruluĭ (unu înainte, și altu înapoĭ). A trece peste răscoale, a trece măsura, a merge prea departe. – Și la sing. peste răscolu unuĭ lucru (Dîmb.), maĭ mult de cît [!] trebuĭe. substantiv neutrurăscol

2) răscól n., pl. oale (d. răscol 1. Cp. și cu mă răscol). Mold. Fam. Rar. Cu păru răscol (adv.), cu păru în dezordine. substantiv neutrurăscol

credit rapid online ifn

răscol n. 1. drug de lemn la loitrele carului; fig. a trecut peste răscoale, s’a întrecut cu...; 2. căuș de luntre. [Slav. RAZKOL, despicătură]. substantiv neutrurăscol

RĂSCÓL, răscoale, s. n. I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stânii, pe fiecare proprietar în parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scânduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolŭ. substantiv neutrurăscol

răscól, răscoale, s.n. – I. (În Lăpuș) 1. Manifestare ce marchează debutul anului agro-pastoral; sâmbră, măsuriș. Se adună turmele și se face măsurișul laptelui, se angajează păcurarii și se stabilesc convenții cu caracter economic. 2. Tot răscol se numește în Lăpuș și momentul despărțirii turmelor, când se întorc toamna de la munte (Stoica, Pop 1984: 115). II. (În Maram. istoric) „Fărămițarea turmei în lăptăriile din care era compusă și alegerea oilor fiecărui proprietar” (Georgeoni 1936: 95). „Reîntoarcerea la țară din munte se face cam pe la mijlocul lui septemvrie, după Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, când urmează răscolul oilor, adică desfacerea tovărășiei. Pentru a putea îndeplini acest act, e necesar ca fieștecare gazdă încă de cu primăvară să-și pună semn pe oile sale. Și anume cu un fier roșu înfocat încrestează sau pe nas, ureche, falcă, sau taie în ureche cu foarfecele o tăietură sau două, grijind, bineînțeles, ca semnul să nu fie egal cu al altui păcurar din acea stână. Astfel, de cu toamnă, când este răscolul, cu ușurință se pot despărți oile de către olaltă” (Bârlea 1924 II: 464). – Din sl. raskolǔ. substantiv neutrurăscol

răscól (pop., reg.) s. n., pl. răscoále substantiv neutrurăscol

3) răscól, a -sculá v. tr. (ră- și scol, nu d. vsl. raskoliti, de unde vine răscolesc. De alt-fel, și conjugarea luĭ, cu o, oa, u, întocmaĭ ca scol, arată latinitatea luĭ). Revolt, fac să se revolte: demagogiĭ aŭ răsculat satele la 1907. V. refl. Mă revolt. mă rîdic [!] cu armele. V. buntuluĭesc, burzuluĭesc, rocoșesc. verb tranzitivrăscol

răsculá (a ~) vb., ind. prez. 3 răscoálă verb tranzitivrăscula

răsculà v. a (se) revolta. [Slav. RASKOLITI, a desbina]. verb tranzitivrăsculà

răscolì v. a căuta răsturnând toate: a răscoli toată casa. [Lit. a face răscoală cercetând]. verb tranzitivrăscolì

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a pomi sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Pref. răs- + scula. verb tranzitivrăscula

!răscolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 să răscoleáscă verb tranzitivrăscoli

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva său ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ◊ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti. verb tranzitivrăscoli

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirăscol

răscol   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular răscol răscolul
plural răscoale răscoalele
genitiv-dativ singular răscol răscolului
plural răscoale răscoalelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z