răsclocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. răsclocéște, imperf. 3 sg. răscloceá; conj. prez. 3 să răscloceáscă verb tranzitivrăscloci
RĂSCLOCÍ, pers. 3 răsclocește, vb. IV. Tranz. A cloci peste perioada normală. – Pref. răs- + cloci. verb tranzitivrăscloci
răscloci | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)răscloci | răsclocire | răsclocit | răsclocind | singular | plural | ||
răsclocind | răsclociți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | răsclocesc | (să)răsclocesc | răscloceam | răsclocii | răsclocisem | |
a II-a (tu) | răsclocești | (să)răsclocești | răscloceai | răsclociși | răsclociseși | ||
a III-a (el, ea) | răsclocește | (să)răscloceai | răsclocea | răscloci | răsclocise | ||
plural | I (noi) | răsclocim | (să)răsclocim | răscloceam | răsclocirăm | răsclociserăm | |
a II-a (voi) | răsclociți | (să)răsclociți | răscloceați | răsclocirăți | răsclociserăți | ||
a III-a (ei, ele) | răsclocesc | (să)răsclocească | răscloceau | răsclociră | răsclociseră |