rắșchiĭ, rășchitór, V. răsch-. substantiv neutrurășchiĭ
răschitór și rășchitór (vest) și rîșchitór (est) n., pl. oare (din *răschietor, d. a răschia). Un fel de crăcană saŭ furcă întrebuințată la depănat lîna saŭ cînepa de pe fus p. a o face în formă de sculurĭ. – La Lung. ns. 137, răsch-, la Agrab, Înt. 116, risch-. substantiv neutrurăschitor
răschitor n. 1. unealtă de depănat tortul; 2. fig. se zice de un om slab și înalt. [V. răschirà]. substantiv neutrurăschitor
RĂSCHITÓR s. n. v. rășchitor. substantiv neutrurăschitor
răschitór și rășchitór (vest) și rîșchitór (est) n., pl. oare (din *răschietor, d. a răschia). Un fel de crăcană saŭ furcă întrebuințată la depănat lîna saŭ cînepa de pe fus p. a o face în formă de sculurĭ. – La Lung. ns. 137, răsch-, la Agrab, Înt. 116, risch-. substantiv neutrurăschitor
rășchitór, -are, (răștítor), s.n. – Bota pe care se pune tortul de cânepă de pe fus: „Rășchitorul este construit din o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lățit din două părți egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtă se răsfiră. Apoi, luat de pe rășchitor, se fierbe în apă cu cenușă” (Bârlea 1924 II: 470): „Mă ducei în sus pe luncă / Să fac răștítor și furcă” (Țiplea 1906. 497). – Din rășchia „a depăna firele toarse de pe fus„. substantiv neutrurășchitor
rășchitór s. n., pl. rășchitoáre substantiv neutrurășchitor
RĂȘCHITÓR, rășchitoare, s. n. Unealtă pe care se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jumbiță. [Var.: răschitór s. n.] – Rășchia + suf. -tor. substantiv neutrurășchitor
rî́șchiĭ, rîșchitór, V. răschiĭ, -itor. temporarrîșchiĭ
răschitór și rășchitór (vest) și rîșchitór (est) n., pl. oare (din *răschietor, d. a răschia). Un fel de crăcană saŭ furcă întrebuințată la depănat lîna saŭ cînepa de pe fus p. a o face în formă de sculurĭ. – La Lung. ns. 137, răsch-, la Agrab, Înt. 116, risch-. temporarrăschitor
răschitor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | răschitor | răschitorul |
plural | răschitoare | răschitoarele | |
genitiv-dativ | singular | răschitor | răschitorului |
plural | răschitoare | răschitoarelor |