răntui definitie

credit rapid online ifn

răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna. verb tranzitivrăntui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirăntui

răntui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)răntui răntuire răntuit răntuind singular plural
răntuind răntuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) răntuiesc (să)răntuiesc răntuiam răntuii răntuisem
a II-a (tu) răntuiești (să)răntuiești răntuiai răntuiși răntuiseși
a III-a (el, ea) răntuiește (să)răntuiai răntuia răntui răntuise
plural I (noi) răntuim (să)răntuim răntuiam răntuirăm răntuiserăm
a II-a (voi) răntuiți (să)răntuiți răntuiați răntuirăți răntuiserăți
a III-a (ei, ele) răntuiesc (să)răntuiască răntuiau răntui răntuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z