răcoáre (răcóri), s. f. – 1. Temperatură ușor scăzută. – 2. Închisoare. – 3. Frison. – Mr. arcoare. De la rece cu suf. -oare, ca dulcoare de la dulce, cf. unsoare, putoare etc. (Pușcariu 1454; REW 7109). Der. din lat. rĕcens, direct (Cipariu, Gram., 30), sau prin intermediul unui *rĕcor (Pascu, I, 37; Pascu, Beiträge, 12), este improbabilă, ca și cea din lat. rĭgōrem, cf. sard. arragore „îngheț” (Schuchardt, RF, I, 20; Wagner 88). Der. răcori, vb. (a fi mai rece; a se calma); răcorea, s. f. (volbură, Convolvulus tricolor); răcoreală, s. f. (temperatură mai rece, boare); răcoritor, adj. (care răcorește); răcoros, adj. (răcoritor, înviorător). substantiv femininrăcoare
*răcoáre f., pl. orĭ (d. rece, răce saŭ d. lat. *recor, -óris, din recens, recent). Aer rece, dar nu chear [!] frig saŭ ger: răcoarea uneĭ diminețĭ de vară. Pl. Fiorĭ de groază: l-aŭ apucat răcorile cînd a văzut poliția. A băga în răcorĭ, a îngrozi. La răcoare (iron.), la închisoare: ĭa du-l la răcoare ! substantiv femininrăcoare
răcoáre s. f., g.-d. art. răcórii; pl. răcóri substantiv femininrăcoare
răcoare f. 1. vreme rece: noaptea pe răcoare; 2. boare friguroasă: armăsarul suflă răcoare ISP.; 3. pl. fiori: niște răcori o apucară; 4. fam. închisoare: l´a pus la răcoare. [Derivat din rece]. substantiv femininrăcoare
RĂCOÁRE, (3) răcori, s. f. 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală. ◊ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ◊ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece. substantiv femininrăcoare
a fi la gros / la mititica / la pârnaie / la răcoare expr. a fi închis, a fi la închisoare. substantiv femininafilagros
a băga în răcori / în sperieți expr. v. a băga în boală (1.) substantiv femininabăgaînrăcori
a-l trece răcorile expr. (pop.) a se speria foarte tare. substantiv femininaltrecerăcorile
răcorí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răcorésc, imperf. 3 sg. răcoreá; conj. prez. 3 să răcoreáscă verb tranzitivrăcori
răcorì v. 1. a da răcoare; 2. fig. a ușura: i s’a răcorit inima. verb tranzitivrăcorì
RĂCORÍ, răcoresc, vb. IV. 1. Refl. A-și pierde din căldura inițială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. Tranz. și refl. A(-și) potoli sau a(-și) astâmpăra căldura sau setea. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. – Din răcoare. verb tranzitivrăcori
răcorésc v. tr. (d. răcoare). Răcesc, vorbind de aer: ploaĭa a răcorit aeru. Fig. Liniștesc, fac să treacă furia: răzbunarea l-a răcorit. Liniștesc, descurajez (iron.): rezultatu alegeriĭ l-a răcorit. A răcori locu (iron.), a-l evacua: ĭa răcorițĭ locu, că m´ațĭ plictisit de cînd vă tot vînturațĭ pe aicĭ. V. refl. Devin rece: aeru s´a răcorit. Fig. Mă liniștesc: m´am răzbunat și m´am răcorit. Mă liniștesc, perd [!] curaju: după alegerĭ, s´aŭ răcorit. Casa s´a răcorit, a fost evacuată de lumea zgomotoasă. verb tranzitivrăcoresc
răcori | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)răcori | răcorire | răcorit | răcorind | singular | plural | ||
răcorind | răcoriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | răcoresc | (să)răcoresc | răcoream | răcorii | răcorisem | |
a II-a (tu) | răcorești | (să)răcorești | răcoreai | răcoriși | răcoriseși | ||
a III-a (el, ea) | răcorește | (să)răcoreai | răcorea | răcori | răcorise | ||
plural | I (noi) | răcorim | (să)răcorim | răcoream | răcorirăm | răcoriserăm | |
a II-a (voi) | răcoriți | (să)răcoriți | răcoreați | răcorirăți | răcoriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | răcoresc | (să)răcorească | răcoreau | răcoriră | răcoriseră |