RĂBEGÍT, -Ă adj. v. rebegit. adjectivrăbegit
răbegit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | răbegit | răbegitul | răbegită | răbegita |
plural | răbegiți | răbegiții | răbegite | răbegitele | |
genitiv-dativ | singular | răbegit | răbegitului | răbegite | răbegitei |
plural | răbegiți | răbegiților | răbegite | răbegitelor |