răzgî́ĭ și rîzgî́ĭ, a -iá v. tr. (sîrb. razgojiti, a educa bine. V. o-goĭesc). Vest. Fam. Răsfăț, alint: nu e bine să răzgîĭ prea tare copiiĭ. verb tranzitivrăzgîĭ
răzgî́ĭ și rîzgî́ĭ, a -iá v. tr. (sîrb. razgojiti, a educa bine. V. o-goĭesc). Vest. Fam. Răsfăț, alint: nu e bine să răzgîĭ prea tare copiiĭ. verb tranzitivrăzgîĭ
RÂZGÂIÁ vb. I v. răzgâia. verb tranzitivrâzgâia
răzgâiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răzgấi, 3 răzgấie, 1 pl. răzgâiém, 2 pl. răzgâiáți; ger. răzgâínd; part. răzgâiát verb tranzitivrăzgâia
RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam. verb tranzitivrăzgâia
râzgâia | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)râzgâia | râzgâiere | râzgâiat | râzgâind | singular | plural | ||
râzgâind | râzgâiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | râzgâi | (să)râzgâi | râzgâiam | râzgâiai | râzgâiasem | |
a II-a (tu) | râzgâi | (să)râzgâi | râzgâiai | râzgâiași | râzgâiaseși | ||
a III-a (el, ea) | râzgâie | (să)râzgâiai | râzgâia | râzgâie | râzgâiase | ||
plural | I (noi) | râzgâiem | (să)râzgâiem | râzgâiam | râzgâiarăm | râzgâiaserăm | |
a II-a (voi) | râzgâiați | (să)râzgâiați | râzgâiați | râzgâiarăți | râzgâiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | râzgâie | (să)râzgâie | râzgâiau | râzgâiară | râzgâiaseră |