rumegător definitie

rumegătór, -oáre adj. Care rumegă: oile-s rumegătoare. S. n. pl. Zool. Un subordin al mamiferelor artiodáctile al căror stomah [!] are patru (și une-orĭ treĭ) despărțiturĭ, ca la boŭ, cămilă, capră, oaĭe, cerb ș. a. (Din prima despărțitură, mîncarea se întoarce în gură, unde animalu o mestecă din noŭ și bine, și pe urmă intră de-a binele în stomah p. mistuire). adjectivrumegător

rumegătór¹ adj. m., pl. rumegătóri; f. sg. și pl. rumegătoáre adjectivrumegător

rumegătór² s. n., pl. rumegătoáre adjectivrumegător

rumegător a. care rumegă. ║ n. pl. rumegătoarele, mamifere ca boul, cerbul, cămila, al căror stomac e compus din mai multe buzunare: alimentele se reîntorc din primul buzunar în gură spre a fi mestecate din nou și a fi astfel preparate la o digestiune completă. adjectivrumegător

RUMEGĂTÓR, -OÁRE, rumegători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care rumegă (1). 2. S. n. (La pl.) Subordin de mamifere având conformația dinților și stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (și la sg.) animal care face parte din acest subordin. – Rumega + suf. -ător. adjectivrumegător