ROZACÉU, -ÉE adj. (Liv.) Care bate în roz. [< fr. rosacé, lat. rosaceus]. adjectivrozaceu
rozacéŭ, -ée adj. (lat. rosáceus, fr. rosacé). Bot. Din familia rozeĭ. S. f., pl. tot ee. O familie de plante al căror tip e roza și din care maĭ fac parte fragu, măru, prunu, caisu, migdalu ș. a. adjectivrozaceŭ
rozacee n. pl. familie de plante al căror tip e roza. adjectivrozacee
rozaceu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | rozaceu | rozaceul | rozacee | rozaceea |
plural | rozacei | rozaceii | rozacee | rozaceele | |
genitiv-dativ | singular | rozaceu | rozaceului | rozacee | rozaceei |
plural | rozacei | rozaceilor | rozacee | rozaceelor |