rostopáscă (-ște), s. f. – Măselariță (Chelidonium maius). – Var. rostopastă. Rut. rostopast (Cihac, II, 319), cf. pol. rostopašć. substantiv femininrostopască
rostopáscă, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus). Neghelariță (Bud 1908). Ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbă de negei (Borza 1968: 46). – Ucr. rostopast (Cihac cf. DER). substantiv femininrostopască
rostopáscă f., pl. ște (rut. rostopast). O plantă erbacee papaveracee numită și crucea voĭniculuĭ și negelariță (chelidonium majus). – Și răst- și lost- (Mold.). substantiv femininrostopască
rostopáscă s. f., g.-d. art. rostopáscăi substantiv femininrostopască
ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast’. substantiv femininrostopască
rostopască f. Mold. Tr. Bot. negelariță. [Rut. ROSTOPAST]. substantiv femininrostopască
rostopască | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rostopască | rostopasca |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | rostopaște | rostopascăi |
plural | — | — |