RONJÁRE s.f. Procedeu de imprimare a desenelor pe țesături, care constă în aplicarea pe țesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea; corodare. [< fr. ronger]. substantiv femininronjare
RONJÁRE s. f. procedeu de imprimare a desenelor pe țesături prin aplicarea pe țesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea. (după fr. rongeage) substantiv femininronjare
ronjáre s. f., g.-d. art. ronjắrii; pl. ronjắri substantiv femininronjare
RONJÁRE, ronjări, s. f. Procedeu folosit în imprimarea desenelor pe țesături, care constă în aplicarea, pe țesăturile vopsite în prealabil, a unor reactivi (ronjanți) care au proprietatea de a înlătura culoarea, țesătura devenind albă pe porțiunile de aplicare a acestora. – Cf. fr. rongeage. substantiv femininronjare
RONJÁ vb. I. tr. A coroda. [< fr. ronger]. verb tranzitivronja
RONJÁ, ronjez, vb. I. Tranz. A coroda (3). – Din fr. ronger. verb tranzitivronja
ronjare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ronjare | ronjarea |
plural | ronjări | ronjările | |
genitiv-dativ | singular | ronjări | ronjării |
plural | ronjări | ronjărilor |