rocodéle f. pl. (rus. rukodĭelie, -dĭelĭe, lucru făcut de mînă, „manufactură”, d. ruká, mînă, și dĭelatĭ, a lucra; bg. rykodĭelie. V. po-runcesc, rucaviță, delă). Est. Micĭ lucrurĭ făcute cu mîna (lingurĭ, fuse, crucĭulițe ș. a.). Gorgoaze, bolbotine, poricale. – Și rogodele (Munt. Mold.), gorgoaze; și răcodélle (Mold. Vechĭ) și rucodélle (Olt.), f., pl. -déliĭ, lucrărĭ manuale. V. horbotă. substantiv femininrocodele
rogodéle (pop.) s. f. pl., art. rogodélele substantiv femininrogodele
rogodele f. pl. tot felul de ierburi: rădăcină de burueni și alte rogodele POP. [V. rocodea]. substantiv femininrogodele
rogodele substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rogodele | rogodelele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | rogodele | rogodelelor |
plural | — | — |