ródie, rodii, s.f. – Boală a plantelor (în special a legumelor de grădină) care afectează partea aeriană; frunzele devin ruginii, planta se usucă și moare; „un fel de rouă malefică„: „O ptícat rodíe păstă grădină”. – Din magh. ragya. substantiv femininrodie
ródie f. (ngr. ródi și roidi, rodie, rodia și roidia, rodiu; vsl. rodiĭ). poama rodiuluĭ. (E o boambă, o granată [!], plină de bobițe roșiĭ zemoase și foarte plăcută la gust). substantiv femininrodie
ródie (fruct) (-di-e) s. f., art. ródia (-di-a), g.-d. art. ródiei; pl. ródii, art. ródiile (-di-i-) substantiv femininrodie
ròdie f. fructul comestibil al rodiului de forma și mărimea unui măr. [Gr. mod.]. substantiv femininròdie
RÓDIE, rodii, s. f. Fructul rodiului1, comestibil, de mărimea unui măr, cu coaja groasă, roșiatică și cu numeroase semințe, înconjurate de un înveliș cărnos și roșiatic. – Din ngr. rodhi. substantiv femininrodie
rodie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rodie | rodia |
plural | rodii | rodiile | |
genitiv-dativ | singular | rodii | rodiei |
plural | rodii | rodiilor |