-RÍZĂ elem. riz2(o)-. invariabilriză
rî́ză f., pl. e (vsl. sîrb. rus. ríza, haĭnă; bg. riza, cămașă, patrahir; pol. ryza, patrahir). Trans. Petică, cîrpă. Serbia. Cămașă ruptă. Fig. Rablă, lucru prost: o rîză de inel. temporarrîză
RIZÁ vb. tr., refl. a (se) forma rizuri. (< fr. riser) verb tranzitivriza
rizá-pazár n. (turc. rizá-pazár, d. rizá, consimțire, acord, și pazar, bazar). Vechĭ. Prețu curent al pĭețeĭ. verb tranzitivrizapazar