RIVALIZÁ vb. I. intr. A năzui, a tinde să ajungă. ♦ A sta alături de...; a egala. [< fr. rivaliser]. verbrivaliza
RIVALIZÁ vb. intr. a aspira, a tinde să ajungă, să întreacă pe cineva; a concura. ◊ a sta alături de...; a egala. (< fr. rivaliser) verbrivaliza
rivalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rivalizeáză verbrivaliza
RIVALIZÁ, rivalizez, vb. I. Intranz. A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ceea ce privește talentul, meritul, puterea etc.; a concura. A rivaliza cu cineva. ♦ A sta alături de..., a egala; a sta pe aceeași treaptă. – Din fr. rivaliser. verbrivaliza
*rivalizéz v. intr. (fr. rivaliser, d. rival, rival). Îs în rivalitate, mă întrec cu altu: porturile rivalizează între ele. verbrivalizez
rivaliza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rivaliza | rivalizare | rivalizat | rivalizând | singular | plural | ||
rivalizând | rivalizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | rivalizez | (să)rivalizez | rivalizam | rivalizai | rivalizasem | |
a II-a (tu) | rivalizezi | (să)rivalizezi | rivalizai | rivalizași | rivalizaseși | ||
a III-a (el, ea) | rivalizează | (să)rivalizai | rivaliza | rivaliză | rivalizase | ||
plural | I (noi) | rivalizăm | (să)rivalizăm | rivalizam | rivalizarăm | rivalizaserăm | |
a II-a (voi) | rivalizați | (să)rivalizați | rivalizați | rivalizarăți | rivalizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | rivalizează | (să)rivalizeze | rivalizau | rivalizară | rivalizaseră |