RITMÁ vb. I. tr. A da, a imprima un ritm (unei melodii); a pune accentul pe silabele unui vers, ale unei fraze. [Cf. fr. rythmer]. verb tranzitivritma
RITMÁ vb. tr. a imprima un ritm (unui vers, unei melodii, mișcări); a cadența. (< fr. rythmer) verb tranzitivritma
ritmá (a ~) vb., ind. prez. 3 ritmeáză verb tranzitivritma
ritma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ritma | ritmare | ritmat | ritmând | singular | plural | ||
ritmând | ritmați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ritmez | (să)ritmez | ritmam | ritmai | ritmasem | |
a II-a (tu) | ritmezi | (să)ritmezi | ritmai | ritmași | ritmaseși | ||
a III-a (el, ea) | ritmează | (să)ritmai | ritma | ritmă | ritmase | ||
plural | I (noi) | ritmăm | (să)ritmăm | ritmam | ritmarăm | ritmaserăm | |
a II-a (voi) | ritmați | (să)ritmați | ritmați | ritmarăți | ritmaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ritmează | (să)ritmeze | ritmau | ritmară | ritmaseră |