rigoare definitie

RIGOÁRE s.f. 1. Asprime, severitate, strictețe. ♦ De rigoare = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării. ♦ (La pl.) Principii severe, rigurozitate. 2. Exactitate, precizie. [< lat. rigor, cf. it. rigore, fr. rigueur]. substantiv feminin rigoare

RIGOÁRE s. f. 1. asprime, severitate, strictețe. ◊ de ~ = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării. ◊ (pl.) principii severe, rigurozitate. 2. exactitate, precizie. (< fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor) substantiv feminin rigoare

*rigoáre f., pl. orĭ (lat. rigor) Asprime: rigoarea ĭerniĭ. Asprime, severitate: rigoarea legilor. Mare exactitate: rigoarea regulelor științifice, rigoarea uneĭ demonstrațiunĭ. De rigoare, riguros cerut: fracu e de rigoare la ceremonia asta. La rigoare, la nevoĭe, cînd ar fi riguros necesar: la rigoare, s´ar putea acorda și asta. substantiv feminin rigoare

rigoáre s. f., g.-d. art. rigórii; pl. rigóri substantiv feminin rigoare

rigoare f. 1. severitate extremă; 2. asprime, strășnicie: rigorile iernii; 3. formă riguroasă: rigoarea unei demonstrațiuni; la rigoare, la adică vorbind. substantiv feminin rigoare

RIGOÁRE, rigori, s. f. Asprime, severitate, strictețe, strășnicie. ◊ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ♦ Loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. – Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris. substantiv feminin rigoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rigoare

rigoare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rigoare rigoarea
plural rigori rigorile
genitiv-dativ singular rigori rigorii
plural rigori rigorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z