*reîntórc, -tórs, a -toárce v. tr. (re- și întorc, după fr. retourner). Întorc ĭar. V. refl. Greșit îld. mă întorc (înapoĭ), mă întorn, revin la punctu de plecare. verbreîntorc
reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs verbreîntoarce
reîntoarce v. 1. a întoarce ce a luat; 2. a duce înapoi. verbreîntoarce
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner). verbreîntoarce
reîntoarce | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reîntoarce | reîntoarcere | reîntors | reîntorcând | singular | plural | ||
reîntorcând | reîntoarceți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reîntorc | (să)reîntorc | reîntorceam | reîntorsei | reîntorsesem | |
a II-a (tu) | reîntorci | (să)reîntorci | reîntorceai | reîntorseși | reîntorseseși | ||
a III-a (el, ea) | reîntoarce | (să)reîntorceai | reîntorcea | reîntoarse | reîntorsese | ||
plural | I (noi) | reîntoarcem | (să)reîntoarcem | reîntorceam | reîntoarserăm | reîntorseserăm | |
a II-a (voi) | reîntoarceți | (să)reîntoarceți | reîntorceați | reîntoarserăți | reîntorseserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reîntorc | (să)reîntoarcă | reîntorceau | reîntoarseră | reîntorseseră |