rezíl (înv.) s. n., pl. rezíle substantiv neutrurezil
REZÍL, rezile, s. n. (înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille. substantiv neutrurezil
rezíl (-luri), s. n. – Fileu de păr. – Var. rizil. Fr. résille (Candrea). substantiv neutrurezil
rezil substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rezil | rezilul |
plural | reziluri | rezilurile | |
genitiv-dativ | singular | rezil | rezilului |
plural | rezile | rezilurilor |