RESTRUCTURÁ vb. I. tr. A reorganiza pe noi baze, a da o nouă structură. [Cf. fr. restructurer, it. ristrutturare]. verb tranzitivrestructura
restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză verb tranzitivrestructura
RESTRUCTURÁ vb. tr. a schimba structura unui lucru, a reorganiza pe baze noi (întreprinderi, instituții etc.). (< fr. restructurer) verb tranzitivrestructura
restructura, restructurez v. t. (pub., eufem.) a concedia. verb tranzitivrestructura
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura. verb tranzitivrestructura
restructura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)restructura | restructurare | restructurat | restructurând | singular | plural | ||
restructurând | restructurați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | restructurez | (să)restructurez | restructuram | restructurai | restructurasem | |
a II-a (tu) | restructurezi | (să)restructurezi | restructurai | restructurași | restructuraseși | ||
a III-a (el, ea) | restructurează | (să)restructurai | restructura | restructură | restructurase | ||
plural | I (noi) | restructurăm | (să)restructurăm | restructuram | restructurarăm | restructuraserăm | |
a II-a (voi) | restructurați | (să)restructurați | restructurați | restructurarăți | restructuraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | restructurează | (să)restructureze | restructurau | restructurară | restructuraseră |