REPLIÁ vb. I. refl. 1. A se strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. 2. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. [Pron. -pli-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. replier]. verb tranzitivreplia
REPLIÁ vb. I. tr., refl. a (se) strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. II. refl. 1. (mil.; despre trupe) a se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. ◊ (despre mașini circulând pe drumurile publice) a se retrage pe o bandă mai puțin circulată sau în spatele altei mașini. 2. (fig.) a se retrage în sine; a medita. (< fr. replier) verb tranzitivreplia
repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind) verb tranzitivreplia
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier. verb tranzitivreplia
replia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)replia | repliere | repliat | repliind | singular | plural | ||
repliind | repliați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | repliez | (să)repliez | repliam | repliai | repliasem | |
a II-a (tu) | repliezi | (să)repliezi | repliai | repliași | repliaseși | ||
a III-a (el, ea) | repliază | (să)repliai | replia | replie | repliase | ||
plural | I (noi) | repliem | (să)repliem | repliam | repliarăm | repliaserăm | |
a II-a (voi) | repliați | (să)repliați | repliați | repliarăți | repliaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | repliază | (să)replieze | repliau | repliară | repliaseră |