REOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea proprietăților reologice ale materialelor. [< fr. rhéomètre]. substantiv neutrureometru
REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr. rhéomètre) substantiv neutrureometru
reométru (re-o-me-tru) s. n., art. reométrul; pl. reométre substantiv neutrureometru
REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre. substantiv neutrureometru
reometru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | reometru | reometrul |
plural | reometre | reometrele | |
genitiv-dativ | singular | reometru | reometrului |
plural | reometre | reometrelor |