*remít, -mís, a -míte v. tr. (lat. remíttere. V. ad-mit, tri-met [!]). Predaŭ, restitui: a remite o scrisoare. verb tranzitivremit
REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre]. verb tranzitivremite
REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredința. 2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre) verb tranzitivremite
remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís verb tranzitivremite
remite v. 1. a preda: a remite o scrisoare; 2. a amâna: a remite o afacere. verb tranzitivremite
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre). verb tranzitivremite
remite verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)remite | remitere | remis | remițând | singular | plural | ||
remițând | remiteți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | remit | (să)remit | remiteam | remisei | remisesem | |
a II-a (tu) | remiți | (să)remiți | remiteai | remiseși | remiseseși | ||
a III-a (el, ea) | remite | (să)remiteai | remitea | remise | remisese | ||
plural | I (noi) | remitem | (să)remitem | remiteam | remiserăm | remiseserăm | |
a II-a (voi) | remiteți | (să)remiteți | remiteați | remiserăți | remiseserăți | ||
a III-a (ei, ele) | remit | (să)remită | remiteau | remiseră | remiseseră |