remite definitie

*remít, -mís, a -míte v. tr. (lat. remíttere. V. ad-mit, tri-met [!]). Predaŭ, restitui: a remite o scrisoare. verb tranzitivremit

REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre]. verb tranzitivremite

REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredința. 2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre) verb tranzitivremite

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís verb tranzitivremite

remite v. 1. a preda: a remite o scrisoare; 2. a amâna: a remite o afacere. verb tranzitivremite

REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre). verb tranzitivremite