regiment definitie

regimént (regiménte), s. n. – Unitate armată. – Var. reghiment. Fr. régiment, var. din germ. Regiment.Der. regimentar, adj. (al regimentului), din fr. régimentaire; reimentar, s. m. (înv., comandant de regiment), din pol. regimentarz (Tiktin); înregimenta, vb. (a se înrola, a recruta), din fr. enregimenter. substantiv neutru regiment

REGIMÉNT s.n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane, divizioane, escadrile etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. régiment, cf. germ. Regiment]. substantiv neutru regiment

REGIMÉNT s. n. unitate militară din mai multe batalioane, divizionare, escadrile etc. (< fr. régiment, germ. Regiment) substantiv neutru regiment

*regimént n., pl. e (lat. regimentum = régimen, guvernare, regim). Trupă de soldațĭ compusă din 2-4 batalioane la infanterie, din 3-6 escadroane la cavalerie și din 4-6 bateriĭ la artilerie. Fig. Mare mulțime: un regiment de calicĭ. – Și reghi- (după germ.). Cp. cu gheneral [!]. V. orta și polc. substantiv neutru regiment

regimént s. n., pl. regiménte substantiv neutru regiment

regiment n. 1. corp de soldați compus din 3 batalioane (infanterie) sau din 4 — 6 escadroane (cavalerie); 2. fig. număr mare, mulțime. substantiv neutru regiment

REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghimént s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment. substantiv neutru regiment

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului regiment

regiment   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regiment regimentul
plural regimente regimenturile
genitiv-dativ singular regiment regimentului
plural regimenturi regimentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z