*regimént n., pl. e (lat. regimentum = régimen, guvernare, regim). Trupă de soldațĭ compusă din 2-4 batalioane la infanterie, din 3-6 escadroane la cavalerie și din 4-6 bateriĭ la artilerie. Fig. Mare mulțime: un regiment de calicĭ. – Și reghi- (după germ.). Cp. cu gheneral [!]. V. orta și polc. substantiv neutruregiment
reghiment substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | reghiment | reghimentul |
plural | reghimente | reghimentele | |
genitiv-dativ | singular | reghiment | reghimentului |
plural | reghimente | reghimentelor |