REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet]. adjectivreflect
REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet) adjectivreflect
refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte adjectivreflect
reflect n. reflexiunea luminii sau a colorii: candela cu reflectul ei roz alb EM. adjectivreflect
REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta). adjectivreflect
reflect adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | reflect | reflectul | reflectă | reflecta |
plural | reflecți | reflecții | reflecte | reflectele | |
genitiv-dativ | singular | reflect | reflectului | reflecte | reflectei |
plural | reflecți | reflecților | reflecte | reflectelor |