REEDITÁ vb. I. tr. 1. A retipări, a publica o carte etc. într-o nouă ediție. 2. (Fig.) A repune în circulație, a readuce în discuție (o idee, o concepție etc.). [Cf. fr. rééditer]. verb tranzitivreedita
REEDÍTÁ vb. tr. 1. a edita din nou, a publica într-o nouă ediție; a retipări. 2. (fig.) a readuce în discuție. (< fr. rééditer) verb tranzitivreedita
reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză verb tranzitivreedita
reedità v. 1 a face o nouă edițiune a unei opere; 2. a repeta din nou un lucru. verb tranzitivreedità
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter. verb tranzitivreedita
*reeditéz v. tr. (re- și editez; fr. rééditer). Editez ĭar. verb tranzitivreeditez
reedita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reedita | reeditare | reeditat | reeditând | singular | plural | ||
reeditând | reeditați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reeditez | (să)reeditez | reeditam | reeditai | reeditasem | |
a II-a (tu) | reeditezi | (să)reeditezi | reeditai | reeditași | reeditaseși | ||
a III-a (el, ea) | reeditează | (să)reeditai | reedita | reedită | reeditase | ||
plural | I (noi) | reedităm | (să)reedităm | reeditam | reeditarăm | reeditaserăm | |
a II-a (voi) | reeditați | (să)reeditați | reeditați | reeditarăți | reeditaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reeditează | (să)reediteze | reeditau | reeditară | reeditaseră |