*recîștíg, a -á v. tr. (re- și cîștig). Cîștig ĭar. V. distorc, întorc. verb tranzitivrecîștig
recâștigà v. a câștiga ceeace pierduse. verb tranzitivrecâștigà
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga. verb tranzitivrecâștiga
recâștiga | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)recâștiga | recâștigare | recâștigat | recâștigând | singular | plural | ||
recâștigând | recâștigați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | recâștig | (să)recâștig | recâștigam | recâștigai | recâștigasem | |
a II-a (tu) | recâștigi | (să)recâștigi | recâștigai | recâștigași | recâștigaseși | ||
a III-a (el, ea) | recâștigă | (să)recâștigai | recâștiga | recâștigă | recâștigase | ||
plural | I (noi) | recâștigăm | (să)recâștigăm | recâștigam | recâștigarăm | recâștigaserăm | |
a II-a (voi) | recâștigați | (să)recâștigați | recâștigați | recâștigarăți | recâștigaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | recâștigă | (să)recâștige | recâștigau | recâștigară | recâștigaseră |