recurbare definitie

RECURBÁRE s.f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. [< recurba]. substantiv feminin recurbare

RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba. substantiv feminin recurbare

RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber]. verb tranzitiv recurba

RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber) verb tranzitiv recurba

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză verb tranzitiv recurba

recurbà v. a încovoia la margine. verb tranzitiv recurbà

RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber. verb tranzitiv recurba

*recurbéz v. tr. (fr. recourber). Curbez, încovoĭ, îndoĭ (la capăt). verb tranzitiv recurbez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului recurbare

recurbare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular recurbare recurbarea
plural recurbări recurbările
genitiv-dativ singular recurbări recurbării
plural recurbări recurbărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z