REC s.n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). [Pl. -curi. / < germ. Reck]. substantiv neutrurec
REC s. n. bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). (< germ. Reck) substantiv neutrurec
*rec n., pl. uri (germ. reck). Drug fix, bară fixă, fus (de făcut exercițiĭ gimnastice). substantiv neutrurec
rec s. n., pl. récuri substantiv neutrurec
REC, recuri, s. n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din germ. Reck. substantiv neutrurec
RECÚL s.n. Mișcare înapoi a unui corp, ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens considerat ca sens înainte. ♦ (P. ext) Mișcare îndărăt; retragere. ♦ Distanță parcursă de un corp în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. [Pl. -uri. / < fr. recul]. substantiv neutrurecul
RECÚL s. n. 1. mișcare către înapoi a unui corp ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens, considerat ca sens înainte. 2. mișcare îndărăt, retragere. 3. (geol.) retragere a unui abrupt, a unui versant, a falezei, a frunții unui ghețar datorită eroziunii, încălzirii climei etc. 4. (fig.) mișcare în sens contrar progresului; regres. (< fr. recul) substantiv neutrurecul
*recúl n., pl. urĭ (fr. recul). Zmuncitura armelor de foc cînd se descarcă. substantiv neutrurecul
recúl s. n., pl. recúluri substantiv neutrurecul
RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă, pe baza forței de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. – Din fr. recul. substantiv neutrurecul
recul substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | recul | reculul |
plural | reculuri | reculurile | |
genitiv-dativ | singular | recul | reculului |
plural | reculuri | reculurilor |