RECROMÁ vb. I. tr. A supune operației de recromare. [< fr. rechromer]. verb tranzitivrecroma
RECROMÁ vb. tr. a supune operației de recromare. (< fr. rechromer) verb tranzitivrecroma
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma. verb tranzitivrecroma
recroma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)recroma | recromare | recromat | recromând | singular | plural | ||
recromând | recromați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | recromez | (să)recromez | recromam | recromai | recromasem | |
a II-a (tu) | recromezi | (să)recromezi | recromai | recromași | recromaseși | ||
a III-a (el, ea) | recromează | (să)recromai | recroma | recromă | recromase | ||
plural | I (noi) | recromăm | (să)recromăm | recromam | recromarăm | recromaserăm | |
a II-a (voi) | recromați | (să)recromați | recromați | recromarăți | recromaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | recromează | (să)recromeze | recromau | recromară | recromaseră |