RECREDITÍV s. n. dispoziție dată de banca unui titular de cont, în numele acestuia, băncii corespondente, pentru anularea sau revocarea înainte de termen a acreditivului. (< germ. Rekreditiv) substantiv neutrurecreditiv
recreditiv substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | recreditiv | recreditivul |
plural | recreditive | recreditivele | |
genitiv-dativ | singular | recreditiv | recreditivului |
plural | recreditive | recreditivelor |