Definitie reconciliere - ce inseamna reconciliere

RECONCILIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [Pron. -li-e-. / < reconcilia]. substantiv femininreconciliere

reconciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliéri substantiv femininreconciliere

reconciliare f. împăcare. substantiv femininreconciliare

RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia. substantiv femininreconciliere

*reconciliațiúne f. (lat. re-conciliatio, -ónis). Împăcare: reconciliațiunea a doĭ amicĭ certațĭ. – Și -áție, dar ob. -iére. substantiv femininreconciliațiune

RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier]. verb tranzitivreconcilia

RECONCILIÁ vb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier) verb tranzitivreconcilia

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind) verb tranzitivreconcilia

reconcilià v. a (se) împăca. verb tranzitivreconcilià

RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier. verb tranzitivreconcilia

*reconciliéz v. tr. (lat. reconciliare). Împac, conciliez ĭar: a reconcilia doĭ frațĭ certațĭ. verb tranzitivreconciliez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireconciliere

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z

reconciliere substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	reconciliere	reconcilierea
nominativ-acuzativ	plural	reconcilieri	reconcilierile
genitiv-dativ	singular	reconcilieri	reconcilierii
genitiv-dativ	plural	reconcilieri	reconcilierilor

reconciliere definitie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireconciliere