reconciliat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimereconciliat
- Vezi aici mai multe rimereconciliat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiat
RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier]. adjectivreconcilia
RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier]. verb tranzitivreconcilia
RECONCILIÁ vb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier) verb tranzitivreconcilia
reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind) verb tranzitivreconcilia
reconcilià v. a (se) împăca. verb tranzitivreconcilià
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier. verb tranzitivreconcilia
*reconciliéz v. tr. (lat. reconciliare). Împac, conciliez ĭar: a reconcilia doĭ frațĭ certațĭ. verb tranzitivreconciliez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireconciliat
| reconciliat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | reconciliat | reconciliatul | reconciliată | reconciliata |
| plural | reconciliați | reconciliații | reconciliate | reconciliatele | |
| genitiv-dativ | singular | reconciliat | reconciliatului | reconciliate | reconciliatei |
| plural | reconciliați | reconciliaților | reconciliate | reconciliatelor | |