RECOLMÉNT s.n. Verificare a legalității tăierii unei păduri. [< fr. récolement]. substantiv neutrurecolment
RECOLMÉNT s. n. 1. (jur.) verificare a obiectelor conținute într-un inventar, într-un sechestru. 2. verificare a legalității tăierii unei păduri. (< fr. récolement) substantiv neutrurecolment
recolmént s. n., pl. recolménte substantiv neutrurecolment
RECOLMÉNT, recolmente, s. n. Verificare a legalității tăierii unei păduri. – Din fr. récolement. substantiv neutrurecolment
recolment substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | recolment | recolmentul |
plural | recolmente | recolmentele | |
genitiv-dativ | singular | recolment | recolmentului |
plural | recolmente | recolmentelor |