rechiziționat definitie
- Vezi aici mai multe rimerechiziționat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunat
RECHIZIȚIONÁ vb. I. tr. A lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pron. -ți-o-. / < fr. réquisitionner, cf. lat. requirere – a cere]. adjectivrechiziționa
RECHIZIȚIONÁ vb. I. tr. A lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pron. -ți-o-. / < fr. réquisitionner, cf. lat. requirere – a cere]. verb tranzitivrechiziționa
RECHIZIȚIONÁ vb. tr. a supune rechiziției. (< fr. réquisitionner) verb tranzitivrechiziționa
rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză verb tranzitivrechiziționa
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner. verb tranzitivrechiziționa
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirechiziționat
| rechiziționat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | rechiziționat | rechiziționatul | rechiziționată | rechiziționata |
| plural | rechiziționați | rechiziționații | rechiziționate | rechiziționatele | |
| genitiv-dativ | singular | rechiziționat | rechiziționatului | rechiziționate | rechiziționatei |
| plural | rechiziționați | rechiziționaților | rechiziționate | rechiziționatelor | |