REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter). verb tranzitivrearginta
rearginta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rearginta | reargintare | reargintat | reargintând | singular | plural | ||
reargintând | reargintați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reargintez | (să)reargintez | reargintam | reargintai | reargintasem | |
a II-a (tu) | reargintezi | (să)reargintezi | reargintai | reargintași | reargintaseși | ||
a III-a (el, ea) | reargintează | (să)reargintai | rearginta | reargintă | reargintase | ||
plural | I (noi) | reargintăm | (să)reargintăm | reargintam | reargintarăm | reargintaserăm | |
a II-a (voi) | reargintați | (să)reargintați | reargintați | reargintarăți | reargintaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reargintează | (să)rearginteze | reargintau | reargintară | reargintaseră |