reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă verb tranzitivreaminti
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti. verb tranzitivreaminti
*reamintésc (ea 2 sil.) v. tr. (re- și amintesc). Amintesc ĭar. verb tranzitivreamintesc
reaminti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reaminti | reamintire | reamintit | reamintind | singular | plural | ||
reamintind | reamintiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reamintesc | (să)reamintesc | reaminteam | reamintii | reamintisem | |
a II-a (tu) | reamintești | (să)reamintești | reaminteai | reamintiși | reamintiseși | ||
a III-a (el, ea) | reamintește | (să)reaminteai | reamintea | reaminti | reamintise | ||
plural | I (noi) | reamintim | (să)reamintim | reaminteam | reamintirăm | reamintiserăm | |
a II-a (voi) | reamintiți | (să)reamintiți | reaminteați | reamintirăți | reamintiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reamintesc | (să)reamintească | reaminteau | reamintiră | reamintiseră |