*ratífic, a -á v. tr. (mlat. rati-fico, -ficáre, d. ratum, confirmat, și fácere, a face; fr. ratifier). Confirm formal ceĭa ce s´a făcut orĭ s´a promis. verb tranzitivratific
RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier]. verb tranzitivratifica
RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare) verb tranzitivratifica
ratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 ratífică verb tranzitivratifica
RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier. verb tranzitivratifica
ratifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ratifica | ratificare | ratificat | ratificând | singular | plural | ||
ratificând | ratificați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ratific | (să)ratific | ratificam | ratificai | ratificasem | |
a II-a (tu) | ratifici | (să)ratifici | ratificai | ratificași | ratificaseși | ||
a III-a (el, ea) | ratifică | (să)ratificai | ratifica | ratifică | ratificase | ||
plural | I (noi) | ratificăm | (să)ratificăm | ratificam | ratificarăm | ratificaserăm | |
a II-a (voi) | ratificați | (să)ratificați | ratificați | ratificarăți | ratificaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ratifică | (să)ratifice | ratificau | ratificară | ratificaseră |