www.ReduPedia.ro
Definitie rană - ce inseamna rană - Dex Online

rană definitie

ránă (rắni), s. f. – Bubă, plagă. – Mr. rană, megl. rănă. Sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). – Der. răni, vb. (a face răni), din sl. raniti; rănitură, s. f. (înv., rană). substantiv feminin rană

ránă f., pl. rănĭ (vechĭ) rane (vsl. bg. sîrb. rus. rána, rană). Leziune produsă în carne pintr´o [!] lovitură c´un glonț orĭ c´o armă ascuțită: o rană din bătălie. Fig. Suferință morală, întristare adîncă: ranele [!] vrăjmășieĭ (Cant. Ist. ĭer. 382). substantiv feminin rană

ránă s. f., g.-d. art. rắnii; pl. răni substantiv feminin rană

rană f. 1. ruptură în părțile moi ale corpului; 2. fig. suferință, durere: rănile inimei. [Slav. RANA]. substantiv feminin rană

RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana. substantiv feminin rană

RÁÑA [RANIA] s. f. suprafață de eroziune ușor înclinată, acoperită cu pietrișuri de cuarț; glacis. (< sp. raña) substantiv feminin raña

rî́nă f., pl. inuz. ĭ (lat. *rena, pl. neutru îld. renes, rinichĭ, șale, coastă, d. ren, rênis. V. rinichĭ). Numaĭ în într´o rînă, pe o coastă: ședea culcat într´o rînă. – Și rîlă (nord) și rună (Cov.). substantiv feminin rînă

rấnă s. f. substantiv feminin rână

rînă (rîne), s. f.1. Coastă, latură, șold. – 2. Flanc, parte. – Var. Mold. rîlă. Probabil lat. rēn (Philippide, Principii, 147; Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 685; Pușcariu 1462; S. Pop, Dacor., VI, 394; Byck-Graur 41; Candrea), cf. it., sp. rene, fr. rene, fr. rein, port. rim. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: din sl. runo „piele de miel” (Cihac, II, 312, care face din rîlă un cuvînt separat, der. din pol. rynna „canal”, cf. Conev 60); din lat. *olana „cot,” cf. alb. ljërë (Giulea, Dacor., III, 562-67); din gr. ώληνῆ, lat. ulna (Giuglea, Dacor., XI, 106). substantiv feminin rînă

rână f. coastă, lature: îl găsi la umbră culcat pe o rână PANN. [Mold. râlă: origină necunoscută]. substantiv feminin rână

RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes). substantiv feminin rână

a pune degetul pe rană expr. a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. substantiv feminin apunedegetulperană

a răsuci cuțitul în rană (cuiva) expr. a spori supărarea (cuiva). substantiv feminin arăsucicuțitulînrană

a învârti cuțitul în rană expr. a adăuga la suferința cuiva un nou motiv de suferință; a spori suferința (cuiva). substantiv feminin aînvârticuțitulînrană

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rană

rană   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ra rana
plural răni rănile
genitiv-dativ singular răni rănii
plural răni rănilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z